La data de 15 august 1945 Japonia a capitulat, după 8 ani de rezistenţă a poporului chinez, ziua fiind considerată astfel data înfrângerii Japoniei. Războiul de agresiune declanşat de către regimul militarist japonez a adus mari suferinţe poporului chinez şi altor popoare asiatice, precum şi poporului japonez însuşi. Regretabil este însă că, după 60 de ani, forţele de dreapta din Japonia încearcă din răsputeri să denatureze istoria, să nege sau chiar să cosmetizeze actele de agresiune împotriva ţărilor vecine. Această concepţie greşită asupra istoriei nu va favoriza dezvoltarea Japoniei şi nici dezvoltarea relaţiilor cu ţările vecine.

Anul acesta se împlinesc 60 de ani de la victoria în războiul de rezistenţă a poporului chinez împotriva agresiunii japoneze şi în al Doilea Război Mondial. Evenimentul a fost marcat în diverse forme de către mai multe state, inclusiv în Japonia. La 2 august, Camera Reprezentanţilor din Japonia a adoptat o Rezoluţie privind 60 de ani de post-război". Dezamăgitor este faptul că, în comparaţie cu o rezoluţie similară adoptată în anul 1995, în noul document sunt eliminate expresiile dominaţie colonială" şi acţiuni de agresiune" împotriva ţărilor vecine din Asia.

Partidul de guvernământ din Japonia Partidul Liberal-Democrat a dat publicităţii recent un proiect privind revizuirea Constituţiei japoneze, ce prevede modificarea expresiei nu menţine capacitatea de luptă" din Constituţia de pace elaborat după încheierea războiului în păstrarea unor forţe armate de autoapărare pentru a asigura pacea şi independenţa statului, precum şi securitatea poporului". Aceasta este contrară spiritului Constituţiei de pace şi va provoca, fără îndoială, preocuparea ţărilor asiatice faţă de reînvierea militarismului japonez.

În ultimii câţiva ani, curentul ideologic de dreapta" câştigă teren în societatea japoneză. În probleme precum pelerinajul la Sanctuarul militar Yakusuni  Jinja", introducerea noului manual de istorie, negarea existenţei sclavelor sexuale recrutate de militarii japonezi în timpul războiului, politicienii japonezi au încercat în repetate rânduri imposibilul", încercând în fel şi chip să ignore şi să cosmetizeze istoria de agresiune. Vizitele repetate ale premierului japonez, Junichiro Koizumi, la Sanctuarul Militar Yakusuni  Jinja, au făcut ca relaţiile Japoniei cu ţările vecine să se înrăutăţească serios. Atitudinea lui Koizumi în problema istoriei a dat şi mai multă apă la moară conservatorilor de pe scena politică de la Tokyo. În mai 2005, unii politicieni importanţi din Japonia au susţinut chiar că acei criminali de război clasa A erau nevinovaţi", încercând să nege sentinţele pronunţate de Tribunalul Internaţional de la Tokyo.

Totuşi, se pune întrebarea de ce au apărut în repetate rânduri declaraţii şi acţiuni ale forţelor de dreapta din Japonia menite să nege realităţile istorice? De ce Japonia a repetat paşii greşiţi făcuţi în problema istoriei? Aceste fapte pot fi explicate prin contextul politic actual din Japonia. Pe de o parte, manifestarea zgomotoasă a curentului de dreapta îi determină inevitabil pe unii politicieni să facă orice pentru câştigarea de voturi. Pe de altă parte, concepţia greşită despre istorie a unor politicieni încurajează la rândul ei forţele de dreapta japoneze. De aceea, ideologia de extremă dreapta şi cea a clasei politice sunt intercondiţionate, iar îmbinarea celor două va duce în consecinţă Japonia pe un drum greşit.

Crimele monstruoase comise de regimul militarist japonez împotriva popoarelor din ţările asiatice nu pot fi ignorate de nimeni şi nimic. Japonia nu poate decât să privească istoria în faţă, să reflecte asupra trecutului şi să-şi recunoască responsabilitatea faţă de victimele actelor sale din trecut. Numai în acest fel Japonia va putea să obţină iertarea şi încrederea popoarelor din Asia şi respect pe plan internaţional. Din fericire, forţele din Japonia ce recunosc cu luciditate realităţile istorice sunt puternice şi tocmai acestea reprezintă viitorul şi speranţa Japoniei.