(www.cri.com.cn)9 mai, se celebrează în Europa victoria războiului mondial antifascist.Pe 9 mai 1940 toată Europa era cuprinsă de bucuria şi emoţia victoriei. În China, războiul împotriva fascismului japonez se desfăşura în toi. Abia după 3 luni poporul chinez a câştigat acest război . Istorici chinezi au arătat că războiul de rezistenţă împotriva agresiunii japoneze, dus poporul chinez, a constituit o importantă componentă a războiului mondial antifascist şi că poporul chinez a făcut mari sacrificii şi a adus o importantă contribuţie la victoria acestui război.

Războiul poporului chinez împotriva agresiunii japoneze a fost declarat pe 7 iulie 1937. În seara acestei zile, trupele invadatoare japoneze au lansat atacuri asupra trupelor chineze care stăteau de pază pe podul Lugou, aflat la sud-vest de oraşul Beijing. Trupele chineze s-au ridicat la rezistenţă . Această zi a marcat agresiunea generală a Japoniei asupra Chinei, iar poporul chinez a început o rezistenţă antijaponeză, multilaterală şi organizată.

Profesorul Wang Huilin de la Univesitatea pedagogică Beijing a arătat că în acea vreme militarismul făcea ravagii în Japonia. Agresiunea împotriva Chinei, ţară sa vecină, a constituit strategia naţională a Japoniei. ( sunetul 1 )

„ Japonia intenţiona să devină hegemonul în Asia Orientală. China este o ţară mare , cu bogate resurse naturale şi cea mai apropiată ţară vecină a Japoniei. Japonia care se străduia să-şi realizeze ambiţia hegemonistă a luat China drept primul ei obiectiv ."

Potrivit planului de expansiune al Japoniei, mai întîi cucerirea regiunilor nord-estice ale Chinei, urmată de controlul întregii Chine, apoi atacarea coloniilor britanice şi americane din Asia de sud –est şi din zona Pacific sau atacarea Uniunii Sovietice.

Procesul de expansiune niponă a întâmpinat o rezistenţă dârză din partea armatei şi poporului chinez. În 1937 Partidul Comunist şi Partidul Guomintang, cele mai mari partide din vremea aceea, lăsând pe o parte divergenţele, au suspendat războiul civil şi s-au reunit în războiul naţional împotriva invaziei japoneze. Rezistenţa lor puternică a împiedicat înaintarea trupelor niponeze pentru atacarea Uniunii Sovietice şi a amânat înaintarea lor înspre sud.

Poporul chinez a dus timp de 8 ani o luptă pe viaţă şi pe moarte cu un duşman care era mult mai puternic din punct de vedere economic şi militar, a reuşit să imobilizeze o bună parte a trupelor japoneze, ceea ce a constituit o importantă contribuţie , strategică, pentru victoria războiului mondial antifascist.

Wang Jianlang, director adjunct al Institutului pentru Studii Istorice al Academiei pentru Ştiinţe Sociale, a arătat că în 1942 China a semnat la Washington cu fosta Uniune Sovietică, Statele Unite, Marea Britanie şi cu alte 23 de ţări o declaraţie , ceea ce a marcat formarea oficială a Alianţei mondiale antifasciste. Astfel China a devenit principalul câmp de luptă oriental al războiului mondial antifascist.

Fostul preşedinte al Statelor Unite, Franklin Roosevelt, a spus pe bună dreptate că fără China şi, dacă China ar fi înfrântă, cîte divizii şi regimente de militari japonezi ar fi transferaţi în alte câmpuri de luptă! Fostul prim ministru britanic,Winston Churchill, a arătat : „ dacă Japonia ar intra în zona Oceanului Indian, ar fi căzut toate poziţiile noastre din Orientul Mijlociu , numai China este capabilă să prevină apariţia acestei situaţii."

În cei 8 ani ai războiului antijaponez, armata şi poporul chinez a nimicit pese 1,5 milioane de militari japonezi, ceea ce a reprezentat 70% din numărul total al militarilor japonezi morţi în cel de-al doilea război mondial . Sacrificiile Chinei au fost imense: peste 35 milioane morţi şi 560 miliarde de dolari pierderi materiale .